„Asociaţia Oamenilor de Afaceri din România (AOAR) este preocupată de presiunea constantă exercitată de companiile de furnizare a gazelor naturale, companii care, prin privatizare, deţin o poziţie de monopol sau cel puţin de cartel. Deşi evident, această situaţie, generatoare de abuzuri şi sursă importantă de creştere a inflaţiei în România, nu preocupă autorităţile legale ale statului – ANRE (n.r. – Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei), Consiliul Concurenţei sau Guvern”, se arată într-un comunicat al AOAR.
Conform Asociaţiei, care citează datele publicate de EUROSTAT (biroul de statistică al UE), preţul energiei în Romania a crescut faţă de anul 2005 cu 140,72% în ianuarie 2010, faţă de o creştere medie la nivelul UE 27 de 121%.
AOAR apreciază că „este fără scuză şi indecentă cererea de creştere a preţurilor de furnizare a gazelor naturale cu 11% şi 15% de la 1 aprilie 2010. Cererea este lipsită de orice justificare economic corectă, în condiţiile în care, faţă de majorarea preţului de furnizare a gazelor naturale cu 20% în 2008, pe fondul creşterii preţului barilului de petrol la 141 $/baril la 1 iulie 2008, preţul a fost redus în 2009 doar cu 8% şi asta în urma presiunii considerabile exercitate de media şi mediul de afaceri. AOAR consideră nejustificată cererea de creştere a preţului de furnizare a gazelor naturale de la 1 aprilie 2010, în condiţiile în care preţul de achiziţie a gazelor importate a scăzut constant în primele 9 luni ale anului 2009 – de la 46,51 dolari/Mwh în luna ianuarie (când importurile au fost practic ZERO) până la 25,36 dolari/Mwh în luna septembrie 2009, cota de import în luna octombrie 2009 fiind de 6% (în anul 2008 cota de import a fost sub 30%)”.
În comunicatul AOAR se precizează că, din datele oficiale prezentate de ANRE, în anul 2009, România a funcţionat pe baza producţiei interne de gaze naturale, importurile fiind făcute fie în condiţii contractual speciale (mari consumatori), fie pentru înmagazinare, reprezentând doar 14,72%. „Subliniem că, după mai multe luni din anul 2009 în care preţul petrolului s-a situat în zona 30-40 dolari/baril, chiar şi în luna decembrie 2009 preţul petrolului era mai mic de 70 dolari/baril, deci la 50% din preţul invocat pentru justificarea creşterii cu 20% a preţurilor în 2008”, mai arată AOAR.
De remarcat, pentru că nu există o bursă a gazelor naturale, preţurile la import se calculează ţinându-se cont de preţul internaţional al ţiţeiului, cu un decalaj de 6 – 9 luni.
AOAR cere suprataxă sau faliment
„AOAR cere Parlamentului României, Comisiei pentru Industrie şi Servicii să analizeze atent, competent şi rapid consecinţele extrem de grave pentru economia României, mai ales într-un an de criză, generate de comportamentul discreţionar al companiilor de furnizare şi distribuţie a gazelor naturale. AOAR cere, în condiţiile în care autoritţăile competente nu vor fi capabile să limiteze cererile abuzive ale acestor companii, impozitarea suplimentară cu până la 80% a profiturilor excepţionale ce vor fi obţinute de acestea, practică aplicată în prezent de mai multe ţări membre ale UE. AOAR nu poate accepta ca cererile de creşteri de preţuri, motivate exclusiv de obţinerea unor profituri facile, să afecteze în mod incorect mediul de afaceri din România. Aşa cum am propus, dacă aceste companii nu au capacitatea managerială de a realiza profit decât prin solicitarea unor creşteri nejustificate de preţuri, cereri dublate de presiuni politice, este cazul ca acestea să iniţieze o procedură de faliment”, se mai arată în comunicatul AOAR.
Furnizorii cer respectarea legii
“E.On a prezentat Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) mai multe variante pentru recuperarea costurilor făcute de-a lungul anilor şi nerecuperate şi pentru recuperarea pierderilor, conform legislaţiei româneşti în vigoare”, a declarat pentru Focus Energetic Frank Hajdinjak, directorul general al E.ON România. El a precizat că una dintre variante prevede o majorare cu 17% a preţului gazelor reglementat de ANRE.
De remarcat, această cerere se referă strict la recuperarea costurilor şi pierderilor distribuitorului şi furnizorului de gaze E.ON. Pe de altă parte, de ceva vreme se vorbeşte despre alinierea preţului gazelor din producţia internă la cel din import. Din necesarul de gaz, în România, în principiu, 70% reprezintă gazul din producţia internă (realizat de Romgaz şi Petrom) şi 30% din import (de la singurul furnizor, concernul Gazprom, dar prin intermediari controlaţi tot de grupul rusesc). În prezent, gazele din producţia internă costă circa 160 dolari/1000 metri cubi, iar cele din import – 330 dolari/1000 mc.
Dacă anul trecut consumul de gaze în România a scăzut la 13,2 miliarde mc (de la 15,5 miliarde mc în 2008), se preconizează ca şi anul acesta consumul să scadă în continuare. În principiu, România produce, anual, circa 12 miliarde metri cubi de gaz. Astfel, la un consum de 12 miliarde mc de gaz, practic n-ar mai fi nevoie de importuri de gaze!
“Sunt zvonuri că OMV (n.r. – grupul austriac ce deţine Petrom), E.ON (n.r. – grupul german proprietar al fostei Distrigaz Nord), Gaz de France Suez (n.r. – grupul francez acţionar majoritar al fostei Distrigaz Sud) şi Sterling Resources (n.r. – implicată în scandalul perimetrelor concesionate în Marea Neagră în suprafeţele recuperate de România la Haga) au făcut presiuni la Bruxelles pentru alinierea preţurilor gazelor din producţia internă la cele din import”, a spus Liviu Luca, preşedintele Uniunii Federative Sindicale (UFS) „Atlas”. El a precizat că, pe de o parte, producătorii au nevoie de bani pentru investiţii, dar şi că, pe de altă parte, consumatorii nu vor putea plăti facturi duble sau triple la gaze. “O soluţie pentru asigurarea dezvoltării, a investiţiilor distribuitorilor de gaze ar putea fi abonamentul pentru consumatori”, a spus, la rândul său, Eugen Luha, preşedintele Federaţiei Sindicale Gaz România.
Reprezentanţii E.On se tem că facturile prea mari vor reduce consumul de gaze şi, în consecinţă, numărul de clienţi, cu efecte negative în bilanţurile companiei. Mai mult, ei cred că acei consumatori care consumă o cantitate mare şi constantă de gaze (n.r. – consumă “în bandă”) ar trebui să beneficieze de contracte speciale la livrările de gaze.
Reamintim, ministrul Economiei Adriean Videanu a anunţat că România trebuie să prezinte Bruxelles-ului un program de aliniere a preţului gazelor. Pe de altă parte, premierul Emil Boc a anunţat că nu va creşte preţul la gaze. În plus, deşi, conform legislaţiei Uniunii Europene, “arbitrul” pieţei energetice trebuie să fie independent, ANRE a ajuns în subordinea Secretariatului General al Guvernului.
