Celebrele grădini suspendate din Babilon, ale Semiramidei, una dintre minunile lumii antice, par “să reînvie”: pentru că nu va exista suficient spaţiu pentru a hrăni miliardele de oameni, un om de ştiinţă american a avut o idee originală – construirea unor ferme verticale (clădiri de 5, 10, 40 sau mai multe etaje), unde să se poată cultiva, la înălţime, milioane de plante, care nu au loc în altă parte.
Cea mai mare fermă verticală din lume va fi inaugurată în luna martie, în Statele Unite. Este o soluţie ambiţioasă, care încearcă să rezolve lipsa de terenuri şi poluarea, relatează lalibre.be, preluată de Agerpres.
Până în 2050 vor fi necesare miliarde de hectare de teren suplimentare pentru a hrăni populaţia mondială, care va fi în proporţie de 80% urbană. De aceea a apărut ideea unor “ferme verticale”.
“Legumele ar fi puse în vase de pământ, aşezate unele peste altele, în clădiri verticale, la fel ca în proiectul Sky Greens din Singapore”, spune Dickson Despommiers, profesor de Sănătate a mediului la Universitatea Columbia din New York, iniţiator al “fermelor verticale”. “Mai interesant ar fi să nu se folosească deloc pământ, ci să se instaleze un sistem de pompe şi tuburi de canalizare, prin care să circule apa, îmbogăţită cu elemente nutritive, la legumele expuse la lumina naturală sau produsă de ecrane cu leduri”, a adăugat el. Totul ar fi controlat cu ajutorul unor softuri, care să asigure rotaţia culturilor printr-un simplu click şi expunerea fiecărei plante la lumină şi căldură.
O bună parte a comunităţii oamenilor de ştiinţă pare a aproba această idee, subliniind avantajele unei asemenea practici pentru mediu. “Mai întâi, se va face o importantă economie de apă. Folosirea unui circuit închis permite captarea, filtrarea şi reutilizarea apei injectate”, arată rectorul adjunct al Facultăţii de Agronomie din Gembloux (Belgia), Eric Haubruge. Concepute pentru a asigura legume şi fructe proaspete populaţiei urbane, fermele verticale ar duce şi la reducerea drastică a emisiilor de CO2 produse de transportul mărfurilor, procesul de refrigerare şi recurgerea la tehnici de cultivare care poluează, fără a mai vorbi de evidenta maximizare a spaţiului.
“În plus, lipsa contactului direct între sol şi plante permite reducerea folosirii insecticidelor şi pesticidelor” adaugă Eric Haubruge. “Solul constituie, în general, principalul focar de contaminare. Folosirea unui circuit închis, cu filtrare, împiedică revenirea bolilor. Nu se poate vorbi despre o agricultură biologică atunci când este implicat contactul cu solul, ci de o agricultură tehnologică, adaptată la oraşe ca New York, Tokyo sau Singapore, unde se parcurg şi 200 km până la un câmp”, spune Haubruge.
Există, totuşi, o limită a dezvoltării fermelor viitorului. “Ecranele LED nu sunt destul de puternice, iar fermele au mari nevoi energetice. Acest lucru măreşte preţul produselor destinate producţiei industriale, care trebuie să aibă o anumită rentabilitate”, recunoaşte Dickson Despommier. Căldura necesară la creşterea plantelor în condiţii optime şi electricitatea care alimentează sistemul de rotaţie a culturilor necesită un mare aport energetic. Din acest motiv, “conceptul va fi viabil doar dacă este integrat în reţele de recuperare a căldurii şi energiei”, adaugă Eric Haubruge.
“Agricultura tehnologică nu o va înlocui, totuşi, niciodată pe cea tradiţională, ci cele două vor fi complementare”, a mai spus el.
Cea mai mare fermă verticală din lume se va deschide în luna martie, în oraşul Scranton din Pennsylvania, unde, pe şase etaje, vor fi cultivate 17 milioane de plante.
